Botanix – jurnal despre plante şi grădinărit

Ediţie românească

Palmier Parajubaea torallyi

foto Parajubaea torallyi este unul dintre cei mai frumoşi şi cei mai rezistenţi palmieri din America de Sud. Este că acest nume nu vă spune nimic. Nu-i de mirare. În Europa datorită seminţelor mari (rezultă costuri mari de transport) se importă doar rareori. De aceea în afara Boliviei vă puteţi întâlni cu această specie atractivă doar în mod excepţional.

În natură se găseşte în văile secetoase ale Anzilor bolivieni la înălţimea de 2700–3400 m deasupra nivelului mării, astfel fiind palmierul care creşte la cea mai mare înălţime din lume. Temperatura numai rareori atinge 20 oC, gerurile de noapte aici nefiind o raritate. În lunile de iarnă (iulie, august) temperatura scade deseori la –7 oC. Precipi taţiile an uale ating aici abia 5 50  mm, ceea ce este mai p uţi n ca în cea mai sec etoa să regi une din Mora va d e sud. Mulţumită poziţiei înalte a locului de baştină este o specie subtropicală de palmier rezistentă la frig, aşa că în condiţiile favorabile se poate cultiva în Mediterana tot anul afară „sub cerul liber“. La noi pe timp de iarnă trebuie mutat într-o încăpere nerezistentă la îngheţ, unde fără probleme supravieţuieşte temperaturilor de cca 0 oC. Rezistenţa la îngheţ în Europa este indicată până la minus 3 oC. Cea mai scăzută temperatură la care a supravieţuit palmierul în cultură a fost de –8 oC. Plantele au aruncat toate frunzele, dar au supravieţuit, şi primăvara au crescut iarăşi frunze noi.

În Bolivia creşte până la înălţimea de 14 m, cu diametrul “trunchiului“ de 25–35 cm. Exemplarele seculare ating înălţimea de până la 30 m şi diametrul „trunchiului“ de până la 50 cm. Coroana fermecătoare o formează în jur de 20 de frunze, care cresc până la lungimea de 5 m. În cultura din afara locului de baştină palmierul atinge dimensiuni substanţial mai mici.

În natură creşte în două populaţii separate,deosebirea cea mai vizibilă fiind mărimea seminţelor. Parajubaea torallyi var. torallyi are seminţe care ating chiar 7 cm, în timp ce varietatea ei cu seminţe mici Parajubaea torallyi var. microcarpa este aproximativ de 3× mai mică; deşi ca aspect deosebirea este minimă, ca dezvoltare în natură nu atinge dimensiunile rudei sale cu seminţe mari.

În Bolivia Parajubaea torallyi este o plantă îndrăgită, plantată în parcurile oraşelor şi la marginea străzilor. În Ecuador şi Columbia de Sud se cultivă în oraşe la altitudinea de 2500–3000 m d.m. Parajubaea cocoides este mai puţin rezistentă faţă de frig şi se evidenţiază cu o creştere mai înceată. Ţinând cont de asemănarea mare cu Parajubaea torallyi şi nefiind cunoscută din natură, se presupune că este vorba doar de o formă de cultură Parajubaea torallyi.

În anul 1996 a fost descrisă Parajubaea sunkha, care este un reprezentant mai mic a acestei specii. Atinge înălţimea de 8 metri, creşte în câteva văi interne andaluze în regiunea Vallegrande, în Santa Cruz în Bolivia la altitudinea de 1700–2200 m d. m. Până la revizia temeinică taxonomică (cu caracter de clasificare) era confundată cu Parajubaea torallyi.

Cultivarea din seminţe a palmierilor de genul Parajubaea nu este grea, dar pretinde o doză mare de răbdare. Seminţele încolţesc în natură neregulat şi durează de obicei un an şi jumătate. Unele seminţe încolţesc în cultură într-o lună, altele au nevoie de jumătate de an, şi altele chiar 2 ani. Deoarece este vorba de un palmier subtropical, temperatura mare nu grăbeşte germinarea, mai repede poate să o încetinească.

Seminţele trebuie înmuiate înainte de semănat pentru 5–7 zile în apă călduţă, seminţele varietăţii cu seminţe mari şi pentru 2 săptămâni. Schimbaţi apa în fiecare zi, ca să nu putrezească. Seminţele (îndeosebi cele mari) puteţi să le şlefuiţi puţin. Apa în această perioadă pătrunde în sămânţă şi încheie perioada de hibernare (faza de odihnă, care apără seminţele ca să nu încolţească în perioda secetoasă, care este în Bolivia în lunile de iarnă, deci din iunie până în octombrie) şi seminţele încep să încolţească. Cu aceasta se termină faza umedă. Nu uitaţi că este vorba de o specie subtropicală, care creşte în zone secetoase, de aceea excesul de apă are o influenţă negativă. Seminţele le semănaţi după înmuiat ori în ghiveci ori în pungă de plastic astfel ca jumătate să fie deasupra pământului şi le plasaţi într-o ambianţă la aproximativ 10–20 oC (este ideal dacă există diferenţă între temperatura mai mare din timpul zilei şi temperatura mai scăzută din timpul nopţii). O temperatură mai scăzută şi un substrat relativ mai uscat este principala diferenţă de cultivare a acestei specii faţă de alţi palmieri.

Controlaţi seminţele plantate o dată la 3–4 săptămâni, şi cele, care încep să încolţească le mutaţi în ghiveci separat. Unii cultivatori au experienţe bune, când la seminţele care nu au încolţit într-un an, au întrerupt udatul şi au lăsat substratul să se usuce timp de câteva luni. După aceea au scos seminţele, le-au înmuiat pentru o săptămână în apă şi le-au semănat din nou. În jumătate de an au încolţit aproape toate. Acele care nu au încolţit în anul următor, din nou le-au lăsat să se usuce timp de câteva luni (ca să imite perioadele de secetă din Bolivia) şi după înmuierea repetată, în sfârşit au încolţit deja toate seminţele.

Puterea de germinare a acestui palmier este aproape 100%, numai trebuie să ştiţi cum să procedaţi, şi celor mai leneşe trebuie să le acordaţi 1–2 perioade secetoase de câteva luni.

Când veţi avea deja cultivat un răsad, cultivarea lui este simplă, doar trebuie să fiţi temperat cu udatul. În tinereţe palmierii preferă semiumbra (în natură cresc la umbra plantelor adulte), în timp ce plantele adulte pretind deja lumină plină.

Fam Parajubaea aparţine celor mai ameninţati palmieri din sudul Americii. Cauza principală a ameninţării este distrugerea habitatului, mărirea suprafeţelor arabile, defrişarea pădurilor şi păşunatul excesiv. Palmierii trăiesc pe un teritoriu foarte retrâns, ceea ce măreşte şi mai mult ameninţerea şi posibilitatea dispariţiei. Datorită seminţelor mari posibilitatea răspândirii în locaţii noi este limitată, şi răspânditorul lor pe distanţe mari ursul negru cu ochelari (Tremarctos ornatus), este de asemenea ameninţat de activitatea omului.

««« Articolul anterior: Ce facem cu iarba cosită? Articolul următor: Tutunul gri Nicotiana glauca – o plantă de balcon de perspectivă »»»

sâmbătă 20. 12. 2008 21.45 | tipăreşte | Palmieri

KPR se prezintă

Logo of KPR - Clubul Grădinarilor din Slovacia
KPR - Clubul Grădinarilor este o uniune benevolă a grădinarilor din toată lumea. Citeşte mai mult...

Categorii: Toate Dăunătorii Fungi Gazon Instrucţiuni de cultivare Palmieri Plante carnivore Plante de apă şi de mlaştină Plante exotice