Botanix – jurnal despre plante şi grădinărit

Ediţie românească

Cultivăm pepino

Patria de origine a plantei pepino (botanic tubercul cu spini moi, Solanum muricatum) este probabil Peru sau Columbia. De aici s-a răspândit în toată America Latină chiar şi în afara ei. În prezent se cultivă cel mai mult în Bolivia, Ecuador şi în Noua Zeelandă.

Pepino a ajuns în Europa aproximativ în anul 1785. Dintre primii lui cultivatori a făcut parte Ludovic al XVI-lea şi societate Regală engleză de grădinărit din Kew (la Londra).

Amerindienii din America de Sud îl numesc cachuma (se pronunţă caciuma). La noi s-a încetăţenit denumirea lui spaniolă pepino, ceea ce în traducere înseamnă castravete de salată. Denumirea în limba engleză melon shrub, care în traducere înseamnă tufă de pepene, redă mai bine gustul lui.

Pepino este o plantă sub formă de tufă înaltă de aproximativ 1 m. În patria ei este o tufă perenă, care se cultivă până la altitudinea de 2500 m d. m. La noi se cultivă doar ca plantă anuală. Florile seamănă cu cele de cartof, sunt de culoare mov sau albe cu striaţii mov. Sunt de fapt ambisexe, dar se obţine o recoltă mai mare prin polenizare (în principal în sere).

Pentru grădinar fructele sunt cele mai interesante. Au mărimea de aproximativ 15 cm, ca formă amintesc de avocado (o pară mai mare). Sunt aromatice, dulcege. Cel mai des sunt galbene, galben maronii, mov închis cu dungi, deseori sunt fără seminţe. Se consumă crude, înăbuşite, prăjite…

Crude se pot consuma individual sau ca şi salată de fructe (Fructe diverse tăiate bucăţele, la care se adaugă zeamă de lămâie. Se pot utiliza majoritatea fructelor de la noi cât şi speciile exotice.). Pepino înăbuşit se foloseşte în pricipal ca garnitură. Pepino prăjit este potrivit ca fel principal de mâncare. Cel căruia i se pare pepino fără gust, îl poate îmbunătăţi cu condimente uzuale (scorţişoară, anason; suc de lămâie, rodie sau maracuja – fructele ultimelor două specii amintite vi le puteţi cultiva singuri din seminţele pe care le oferim în Tabelul cu ofertă Import). Surplusul de fructe le puteţi conserva (singure sau în amestec cu alte specii – de ex. roşii, ardei dar şi cu fructe). Pepino este la fel de pretenţios faţă de sol ca oricare alt zarzavat de provenienţă tropicală (de ex. ardeiul, roşiile). Trebuie să fie în primul rând uşor, aerat, hrănitor, în permanenţă umed. Din cultivarea de probă s-a constatat, că recolta cea mai mare o aduce în recipiente cu volum de 40 de litri (pentru o plantă) şi acoperirea solului cu folie neagră (cca 40–45 fructe anual).

Se cultivă în principiu la fel ca de ex. roşiile. În timpul vegetaţiei adăugăm îngrăşământ o dată pe săptămână. Rezultatul cel mai bun l-a avut îngrăşământul Harmavit (se vinde în fiecare magazin cu materiale de grădinărit.). Puteţi să îl folosiţi direct în sol sau pe frunze.

Se înmulţeşte prin butaşi, care sunt lungi de cca 15 cm. Prelevaţi-i în februarie -martie. Pentru o înrădăcinare mai rapidă puteţi să-i trataţi cu un stimulator de creşterere. După care îi înfigeţi în nisip în seră sau în cameră. Se vor înrădăcina într-o lună. Plantele tinere încep să înflorească la trei luni după înrădăcinare. Pepino se poate înmulţi şi prin seminţe. Această modalitate este mai puţin avantajoasă, deoarece plantele produc doar puţine seminţe. În afară de aceasta plantele care provin din seminţe produc deseori fructe de calitate inferioară.

Pepino este atacat de aceleaşi boli şi aceiaşi dăunători ca şi alte specii ale acestui gen (roşii, ardei). Cel mai des este vorba de mucegaiul cartofului Phytophthora infestans. Împotriva lui puteţi folosi Kuprikol 50 (în concentraţie de 0,6 %, deci 60 g la 10 l apă; termenul preventiv în care fructele nu trebuie consumate este de 7 zile) sau Dithane M 45 (în conc. 0,2%, deci 20 g la 10 l apă; termenul preventiv în care nu trebuie consumate fructele este de 21 de zile). În majoritatea cazurilor folosirea protecţiei chimice nu este necesară.

Pepino trebuie să ierneze la cald (în seră, în casă etc.). Temperatura nu ar trebui să scadă sub 5 °C. Primăvara din plantele mamă prelevaţi butaşi pentru înrădăcinat şi distrugeţi plantele bătrâne, deoarece cultivarea lor ulterioră ar fi nerentabilă.

Nu intenţionez să includ pepino în oferta mea, deoarece această specie se vinde deja la noi relativ curent, aşa că pentru mulţi dintre Dvs ar fi neinteresant. În afară de aceasta pepino este accesibil şi ca preţ – preţul mediu este de cca 1 €.

««« Articolul anterior: Gândacul de Colorado verzus NOVODOR FC Articolul următor: Cum se tunde corect gazonul? »»»

vineri 19. 12. 2008 13.42 | tipăreşte | Plante exotice

KPR se prezintă

Logo of KPR - Clubul Grădinarilor din Slovacia
KPR - Clubul Grădinarilor este o uniune benevolă a grădinarilor din toată lumea. Citeşte mai mult...

Categorii: Toate Dăunătorii Fungi Gazon Instrucţiuni de cultivare Palmieri Plante carnivore Plante de apă şi de mlaştină Plante exotice